Te-ai întrebat vreodată cât de pregătit/ă ești să plonjezi în necunoscut?
Am auzit zilele trecute o zicală din tradiția vedică care mi-a plăcut mult în special pentru că a rezonat cu rigiditatea mea de la momentul respectiv: „dacă vrei să înveți lucruri noi, ai nevoie întâi să te eliberezi de cunoscut”.
Și pentru că mi-a plăcut mie atât de mult, astăzi am avut șansa de a experiementa din plin învățătura vedică. Am avut „ocazia” să întâlnesc o persoană care, într-un context anume, judecând după sistemul meu de valori și se pare că a mai multor persoane, a făcut niște lucruri și gesturi care m-au făcut să o etichetez ca o persoană non grata. Nu ar fi nicio provocare dacă n-aș avea contact aproape zilnic cu această persoană, dar probabilitatea să am este foarte mare. Iar aici intervine învățătura vedică.
Ce faci atunci când ți-ai format o părere despre ceva sau cineva pe baza unor evenimente întâmplătoare (pe care nu ai apucat să-l cunoști personal) și totuși este necesar să fii în preajma persoanei respective? Pare romantic când auzi la rece „dacă vrei să înveți lucruri noi, ai nevoie întâi să te eliberezi de cunoscut”, dar când evenimentul e la cald, intervin toate rezistențele posibile.
Am stat astăzi cu dilema cum pot face să mă eliberez de cunoscut și să-mi dau voie să cunosc persoana din fața mea, fără judecățile pe care le-am emis? Iar pe fundalul gândurilor auzeam continuarea zicalei vedice: „rigiditatea tiparelor din trecut te țin blocată într-o zonă periculoasă. ” Nu pot să afirm că am găsit soluția, dar experimentez și revin cu detalii 🙂
Ce am decis în schimb să aplic a fost să-mi relaxez corpul și a fost curios să observ că de fapt eram chiar încordată. Apoi am ales să privesc omul din fața mea cu pură curiozitate și să încerc sau să încep să mă debarasez de ce știam eu despre el.
Știi cum mi s-a părut începutul procesului de debarasare? Ca și cum mă luptam cu un balaur. Eu încercam conștient și din răsputeri să mă detașez de trecut și o forță mare încerca prin metoda ironiei, să mă tragă înapoi în cunoscut. Și asta se întâmplă de fiecare dată. Așa se deghizează frica de necunoscut la mine, sub umbrela ironiei.
Mă aflu într-un loc în care nu mi-e deloc comfortabil, iar asta mă bucură dar mă și enervează. Mă enervează pentru că asta îmi arată că am de lucrat cu multe bariere și rezistențe interne, dar mă bucură pentru că-mi doresc să mă detașez de trecut și să fiu cât mai prezentă în viața mea.
Tu cum faci când te lovești de astfel de situații? Pentru tine ce a funcționat sau ce funcționează?
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
