Ups! Un subiect sensibil pentru cei care cred că ei nu simt frică, de fapt nici n-o să citească acest articol. Cum să citești despre ceva care nu există? Aberații.
Le-aș spune că a nu simți frica e ca și cum ai fi în comă… dar nu le spun că oricum ei nu citesc.
Frica, ce putere imensă stă ascunsă sub această etichetă. Într-una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit până acum, Războiul Artei, Steven Pressfield o numește altfel, o numește rezistență și explică în detaliu viziunea sa asupra aceastei trăiri primordiale. Este o carte pe care nu trebuie să o ratezi și pe care aș include-o în biblioteca celor mici ca lectură obligatorie.
Rezistența/ frica, acest dușman dar și prieten ascuns apare negreșit de fiecare dată și se pare că este chiar o „entitate” universală. Dacă vorbim despre umanitate, vorbim implicit și despre frică. De cele mai multe ori oamenii sunt învățați să ascundă frica, copilului i se retează orice posibilitate de a experimenta frica sau de a o manifesta. După unii oameni dacă ți-e frică, ești un papă lapte. Și uite așa frica devine o stigmă și copilul ajunge să facă orice poate ca să o ascundă, până se închide de tot în el.
A simți frică = a fi om.
Normal că în viața adultă acest copil va deveni un zombie, deconectat de la tot ce înseamnă trăire reală, autenticitate, vitalitate deoarece frica are viața la pachet.
Cel mai mare dar pe care ai putea să ți-l faci ar fi să te aștepți să-ți fie frică de fiecare dată când începi un lucru nou, când te apuci de o dietă, de visul tău, de orice care NU ARE REZULTATE PE TERMEN SCURT. Frica apare atunci când recompensa nu vine imediat. Frica nu suportă termenele îndelungate, nu suportă efortul susținut, nu suportă nimic din ceea ce ar putea s-o învingă.
Și de fiecare dată tu o asculți și fugi de recompensele pe termen lung. Atunci când renunți la un vis ce se construiește în timp, îi dai de fapt voie fricii să ia cârma.
Dar ca să-ți stabilești strategii de lucru cu frica, este nevoie întâi să o privești în ochi și să-i atești existența. Nu te poți confrunta cu cineva despre care crezi că nu există. Cu cât va fi mai mare visul, impulsul de a face ceva, cu atât de mare va fi și frica. Asta este realitatea.
N-o mai nega așteptându-te să nu existe.
Secretul este în a acționa știind că este acolo.
Acolo unde ești tu va fi și frica.
Pleacă la drum lăsând-o în spate, o să te prindă ea din urmă, nu-ți face griji 🙂
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
Cu drag,
Laura
