A iubi nu e atribut ci e un verb în continuă mișcare.
Vreau să te gândești serios la întrebarea din titlu și să sapi un pic ca să vezi de unde ai învățat tu să iubești și prin ce modalitate? A fost din relația părinte/ părinți – copil, frate – soră, bunici – nepot/ nepoată, animal de companie – companion, de unde ? Este o întrebare pe care ți-o recomand să n-o treci cu vederea și să meditezi astăzi la ea.
Răspunsul specialiștilor este că e învățată de la prima atingere din viața asta.
Eu am dat peste întrebarea aceasta într-o perioada a vieții mele în care credeam că-mi căutam iubirea (când de fapt mă căutam pe mine) , și pur și simplu m-a lăsat fără aer. Răspunsul meu a fost atunci „nicăieri și habar n-am!” și suprinzător n-a fost doar al meu ci al majorității celora pe care i-am întrebat în cabinet. Să nu mai vorbim despre senzualitate, feminitate…
Mi-aduc aminte de o terapie la care am fost observatoare, am auzit o întrebare care mi-a mutat lumea din loc, întrebare căreia îi dau viața foarte des în sesiunile mele cu clientele, ori de câte ori am ocazia. Crede-mă că niciodată n-am auzit, atunci când clienta și-a dat voie să fie vulnerabilă și lucrase îndeajuns cu ea, un alt răspuns în afară de – e ocupat! În cardul terapiei de care-ți ziceam, clienta își expunea nemulțumirea că „nimerește” doar în relații nepotrivite, cu bărbați indisponibil emoțional – iar întrebarea fenomenal de tăioasă dar de perfectă în același timp a terapeutei a fost „Locul de lângă tine ( cel pe care dorești să-ți aduci iubitul) este liber, sau e „plin”/ ocupat de tatăl tău?” Moment în care clienta aproape că a leșinat și a mojmăit un răspuns…. e ocupat!
Am realizat atunci că nu există școli în care să se predea cele mai de bază elemente de comunicare în cuplu, tipare de atașament, de încredere în sine, de ascultare activă… nimic! Absolut nimic! Și m-am pus pe scormonit, pe citit, pe făcut cursuri și pe experimentat. Și am văzut că este greu să iei vălul de pe ochi și să nu mai compari relațiile de iubire cu unica relație de iubire pe care ai experimentat-o încă din primele zile de viață, cea cu părinții sau a părinților. Este greu să-ți definești identitatea de iubită, de femeie și să pleci din tiparul de mamă care-și caută soțul, pe tata. N-ai de unde să înveți asta. La noi în țară abia acum ia naștere conceptul acesta și rezistențele sunt enorme! Încearcă să deschizi subiectul senzualitate sau sexualitate, relații de iubire și ai să vezi cum ori rămâi singur/ă în secunda doi ori ai la masă doar specialiști – care de multe ori sunt singuri 🙂
Este greu să identifici ce-ți dorești de la un bărbat/ de la o femeie fără a face inconștient referire la mama sau tatăl tău. Sună dur ceea ce spun aici și crede-mă că dacă vreodată mi-a fost greu să lucrez cu vreun tipar, acesta a fost.
N-avem sau n-am avut exemple pentru că lumea a evoluat incredibil de repede iar tiparele și factorii perturbatori s-au schimbat cu o viteză amețitoare. Uită-te-n jurul tău și spune-mi care este exemplul de cuplu pe care-l adori și spre care tinzi? Așa cum în meseria ta presupun că ai un model sau în sport, mă aștept să ai unul și în relația de iubire, cea în care-ți investești mai toată viața ta sau timpul tău, nu? Mă tem că puțini dintre voi veți avea un exemplu și motivele sunt lesne de înțeles.
Faci parte dintr-o generație de tranzit de la familia nucleu ( micro-întreprindere) bazată pe servicii și reproducere ( foarte rar pe senzualitate, romantism), la cea bazată pe romantism, iubire și alegere liberă. Esther Perel spune că așteptăm de la partenerul de cuplu să ne ofere ceea ce acum ceva vreme ne oferea o întreagă comunitate: îl vrem iubit, amant, prieten, partener de joacă, de bărfă, mentor, confident, tatăl copiilor, model de urmat etc.
N-ai cum să ai tipare pentru o iubire romantică, plină de senzualitate, tu membru al unei familii nucleu în care scopul primordial era reproducerea, decât dacă nu ai lucrat cu asta și nu ți le-ai construit conștient. Nu ai de unde! Acceptă realitatea asta ca să poți construi pe mai departe. Dar dacă te numeri printre cei care au crescut în relații armonioase, pline de senzualitate, iubire și armonie, am să te rog să sari peste articolul acesta, nu este pentru tine.
Spune-mi, te rog, tu unde ai învățat să iubești și cum?
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
