Una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat în formarea de psihoterapie integrativă a fost că oamenii din fața ta nu te mint pe tine, ci se mint pe ei.
Am fost suprinsă ulterior, nu doar în cabinet, să văd efectiv cum persoana din fața mea face afirmații contradictorii și se convinge că are dreptate. Câteodată vocalizez observația că sunt în antiteză, însă rezultatul este întotdeauna același: persoana se retrage în carapacea sa și refuză conversația.
Refuzi să auzi adevărul și îți astup urechile crezând că dacă n-auzi, nu există. Pentru că întotdeauna simțim adevărul, dar ne amorțim crezând că nu-s reale simțurile.
Este dificil, da!
Este dificil să te uiți în jurul tău și să-ți asumi partea ta de responsabilitate din greșelile pe care le-ai făcut în viața ta sau în situația de față.
Într-adevăr, cel mai plăcut ne simțim când ne creăm, cu orice preț, o imagine a victoriei. Atunci când credem că noi întotdeauna am făcut lucrurile bine, celălalt a greșit, noi suntem impecabili, partenerul e ciudatul din relație.
Se simte bine, aparent și temporar, deoarece cele mai pline de venin sunt minciunile pe care ni le spunem nouă. Și de obicei ele întruchipează victoriile pe care le câștigăm subminându-i credibilitatea și realitatea celuilalt.
Mie mi-e clar că atunci când în relație există lupta pentru dreptate, iubirea n-are loc să înflorească. Minciunile da. Mai ales cele pe care ni le spunem nouă. Alea-s ca ciupercile după ploaie.
Nu alea comestibile, ci alea … Otrăvitoare
Până data viitoare îți doresc să-ți asumi curajul unei vieți trăite autentic, cu bune și rele.
Cu drag,
Laura
